Ce e si viata asta…

Serios. E prea ciudat totul. Nici nu apuci sa te dezmeticesti bine, ca mai vin trei belele peste tine. Si cand crezi ca le-ai rezolvat pe astea, iaca mai vin cateva.

Stiu ca nu am mai scris de mult pe blog, dar de data asta nu ma mai scuz si nu mai promit nimic. De feicare data cand am lipsit cate o lunga perioada de timp, reveneam ca intr-o campanie electorala cu promisiuni de mai bine: ca voi scrie mai mult, mai des, mai frumos, mai logic etc.

Ei, cucu! De unde atat! Promisiunile mele tineau CEL MUUULT 2-3 postari. Dupa aceea imi bagam iar picioarele. Ca deh, ma plictiseam. Asa ca acum nu va mai promit nimic. Va spun doar ca voi incerca sa mai trec pe aici din cand in cand. Ma surprinde insa numarul de vizitatori care e inca destul de mare in ciuda lipsei mele.

Ce sa zic… Multumesc.

Acum sunt intr-o perioda de tranzitie, de `transhumanta`:)). Incerc sa imi fac o ordine in tot ce se intampla si sa caut o alta abordare a lucrurilor, ca prea sunt imprastiata cu viata mea. Vreau sa fac 7 lucruri in acelasi timp si pe toate vreau sa le fac perfect si fac un mare cacat din toate. Un MAAARE cacalau.

Asa ca… Dah. Mi-am pierdut ideea.

Anii de liceu!

Vai cât de dor îmi este de anii de liceu! E ora 12 noaptea iar eu îmi aduc aminte cum era la liceu, toate fazele amuzante și mai puțin amuzante.
Bine… Cred că acum nu mai există faze mai puțin amuzante. Acum sunt doar faze suuuper tari! Mi-e greu să fac acum o recapitulare a tot ce s-a întâmplat în 4 ani de liceu. De la prima zi în care toți arătam foarte ciudat, iar eu aveam o cărare superbă pe mijloc.
Acum vorbeam cu Luci de fazele tari și mi-a amintit de ziua aia în care am petrecut ziua Sf. Georgică.
Când i-am furat cheile de la mașină, și pentru că bietul băiat nu scăpa de noi, ne-a dus la el acasă și ne-a dat suc de struguri din recolta proprie. Și după ce am cântat noi ”La mulți ani!”, ne-am jucat cu perușii și ne-am asigurat că nu am risipit nici un strop de suc, ne-am întors la școală la ora de Mate (că deh! O fi fost Sf. Georgian, dar ora de mate, e ora de mate).
Foarte siguri pe noi și mai ales bine dispuși, am revenit la școală, mizând pe faptul că doar, din 30 de inși nu o să ne scoată fix pe noi, ăștia veseli, la tablă.
Intră proful în clasă, deschide catalogul, suspans maxim! Începe să-l răsfoiască în colo și în coace! Noi tremuram în timp ce ne căutam de lucru prin bănci… Și dintr-o dată ce îmi aud urechile?
Subsemnata veselă, era invitată la ghilotină.
Nah! Gheorghe!
Ce era să fac? M-am supus.
Cum, ne-cum, am ajuns la tablă, m-am înarmat cu cretă așteptând noi ordine.
Și începe proful să zică exerciții. Și ce exerciții! De îți era mai mare dragul să te uiți la ele. Dar numai să te uiți… Eu scriam, dar ce scriam, zău că nu îmi amintesc. Oricum, proful nu prea a fost mulțumit de prestația mea (ce surpriză!) și s-a oferit să se apuce el să deseneze niște axe XOY, ca să explice colegilor, ceva ce oricum nu prea doreau să înțeleagă.
Deci, după cum ziceam, trasează proful liniile pe tablă, notează centrul și se apucă să noteze coordonatele. Dar STUPOARE! Greșește!
Eu, simțindu-mă foarte inteligentă, am îndrăznit, cu un aer savant și spirjinindu-mă de masa pentru disecții) să îl corectez. Nu vă spun ce de râsete s-au stârnit în acel moment…
Proful însă a apreciat puseul meu de inteligență și mi-a pasat din nou instrumentul muncii, dându-mi să rezolv niște exerciții mirobolante. Eu încă tind să cred că m-am descurcat bine. :)) Mai ales după ce m-a ținut toată ora la tablă.
Sau faza cu Ruxy, când venise veselă la religie și a trebuit să spună Crezul și s-a ridicat în picioare și a început să facă cruce și să bâlbâie un Crez numai de ea știu. :))
Sau când mă băteam cu hârtie cu Luci la ora de geografie. Rectific. Cand Luci se bătea cu mine cu hârtie, prin spatele profei. Eu eram cumințică în bancă, nu aveam nici un amestec în această treabă murdară. :))
Însă, când bătălia atinsese punctul culminant și tocmai când eu mă pregăteam să răspund rafalelor primite până atunci, scoțându-mi artileria grea la vedere, HOP! se întoarce profa! Se uită la Luci, se uită la mine… Luci luase deja fața de gen: Ea e blonda! Ea e vinovată!. Eu luasem fața de gen: Ca să vezi! Am un pumn de hârtii! Oare de unde au apărut!.
Profa, în urma unui proces de gândire s-a hotărât să mă pună pe mine să strâng TOATE hârtiile pe care le aruncase Luci! Deci nu e drept!
Sau faza cand m-a prins profa de Bio că intenționam să sar pe geam. :)) Sau când jucam Ascunsa prin tot liceul, ascunzâdu-ne printre hărți. Sau orele de engleză, când ne ghionteam pe sub banca din sala de lectură a bibliotecii. Sau când faceam filme pentru adulți cu gândaci. Sau când ne băteam cu zăpadă, fiind băieți contra fete, încercând să apărăm omul de zăpadă.
Sau seara dinaintea afișării notelor la BAC. Când ne-am dat cu scaunul cu toți prin casă și ne-au tăiat vecinii curentul și a venit poliția la ușă, și Mâța care striga din baie: Asta e o nedreptate!.
Sau când cântam prin fața liceului și ne plimbam cu bicicleta așteptând cu emoție notele.
Sau când am ieșit la kraoke. De fiecare dată a fost super!
Sau excursia noastră în scopul de a planta copaci. Care s-a finalizat într-un mod memorabil. (ruxy: Am Bac la ceva, dar nu știu la ce…).
Sau plimbările noastre pe diferite coclauri, cu ocazia cărora am mâncat cartofi cruzi/copți/arși, gătiți la un foc făcut într-o gaură dintr-o piatră. Cred că niciodata n-am mâncat cartofi mai buni ca atunci. Și Bear Grylls-ul nostru care, văzând că se apropie furtuna s-a apucat să confecționeze ”vile” și să pregătească meniul format din veverițe și ceai de ace de brad.
Doamne cât de multe sunt de spus! Dar e aproape ora unu, iar eu astăzi am seminarii, cursuri etc..
Rog pe colegi să mai adauge ei povești drăguțe. Poate vom reuși să le adunăm aici, poate nu pe toate, dar măcar o parte din ele.
De asemenea, rog si pe ceilalți să istorisească din aventurile. Ar fi frumos tare!
Vă kiss-uiesc pe toți!

Sa discutam despre ridicol si situatii ridicole…

Eu sunt gresita! Sunt foarte foarte gresita! Rar trece o saptamana fara sa fi patit cel putin o data ceva ridicol. Si m-am obisnuit cu asta. Inainte imi era o rusine de imi venea sa intru in pamant si ma inchideam in mine. Acum am realizat ca de fapt ridicolul este ceva din mine. Ridicolul sunt eu insumi. Asa ca am acceptat situatia.
Cea mai recenta chestia care m-i s-a intamplat si de care imi amintesc acum,a avut loc la scoala. Doream sa plec putin de la scoala, si, ca sa scurtez drumul, m-ma gandit sa sar pe geam. Imi asez eu strategic ghiozdanul pe pervaz, ma uit in stanga ma uit in dreapta, totul liber, ma urc, si cand sa sar, in spatele meu aud o voce:
-Dar ce faci acolo, domnishoara?!
Ma intorc vizibil luata prin surprindere, si dau cu ochii de profa de bio.
-Tocmai ma pregateam sa sar pe geam.
-da-te jos! CE?! Iti plac senzatiile tari!?
Eu ma intorc, cu o privire nevinovata:
-Era senzatie daca saream de la 3… Asa…
-Iesi pe usa…
-Dar nu pot sa ri pe geam?
-nu! iesi ca oamenii normali.
A trebuit sa ma conformez pe moment situatiei.
Sau alta faza e cand mergema eu toata eleganta prin oras, cu tocuri, alea alea… Si era iarna.
Si rupandu-ma eu toata in figuri dau sa trec strada pe o trecere de pietoni, care era ca un patinuar artistic. Toata lumea mergea greoi, eu, pentru ca eram foarte eleganta si cu pletele in vant, mergeam dreapta, si, pe la mijlocul trecerii inevitabilul s-a produs!
In clipa urmatoare era cu cracii in sus pe gheatza. Un domn mai binevoitor a coborat din masina sa ma ajute sa ma ridic. Eu nu ma puteam tine pe picioare de ras!:))) Si acum rad cand imi aduc aminte.
Sau i data am fost intr-un magazin d incaltari. Ingramadeala…
Eu cu ghiozdanul pe un umar incercam sa imi fac loc printre ceilalti. La un moment dat aud un poc intr-o parte, ma intorc si mai aud un poc. Ma dau in spate si mai aud un poc. eu agatam cu rucsacul toati papusii expusi. Eram ca un elefant intr-un magazin de portelanuri. Problema e ca ma panicasem, si nu faceam decat sa le imprastii si mai tare. Ma aplecam sa asez unul, dadeam peste celalalt. Si tot asa… mi-a laut o gramada sa ii pun la loc!
Sau eram la scl, ieseam de la engleza, impreuna cu un coleg. Si ne tot impingeam noi din perete in perete, ne ghionteam, ne gadileam. La un moment dat eu il imping cu putere in perete, el sa incordeaza si imi face vant spre celalalt perete.
Insa, stupoare! peretele s-a terminat, si m-am trezit toata imprastiata pe jos, in tipm ce tot liceul se holba la mine. nu-mi amintesc cum am reactionat pentru ca asta s-a intaplat cu 2 ani in urma.
cred k m-am inrosit toata si am pus capul in pamant, iar pentru moment am fost suparata.
insa acum cand imi aduc aminte rad cu lacrimi… Ce vremuri!!!
Sau cand am intrat prin efractie la muzeul lui Hogas, si am fost prinsa, in timp ce dadeam un memorabil exemplu de cultura si civilizatie:))).
Sunt sigura ca si voi ati trecut prin situatii penibile! Sau prietenii vostri!
Haide sa n-i le amintim!
Cum reactionati voi intr-o astefel de situatie?
De ce ne temem de ridicol?!

(VOI REVENI SI CU ALTE PATANII DE GENUL RELATATE MAI PE LARG, MAI TARZIU CA ACU TRE SA PLEC D ACASA, IAR CELE D MAI SUS LE-AM SCRIS PE FUGA. INTRE TIMP LASATI VOI POVESTIOARELE VOASTRE AICI! HAI SA RADEM!:D)
uite o faza pe care mi-am amintit-o venind spre casa.
O data ma grabeam si eu undeva. Ma dichisesc eu, imi pun un fular smecheros la gat si pornesc la drum.
Ca sa nu imi obosesc piciorelele am luat taxiul.
Ajung la destinatie, platesc in graba, cobor, imi trec instinctiv mana prin par, dau sa imi asez fularul, insa ial d unde nu-i. ma uit in stanga, ma uit in dreapta.
Nicaieri!
Observ la un moment dat taxiul care mergea cu fularul agatat in portiera. Am inceput sa alerg ca o descreierata dupa taxiu ca sa imi iau fularul inapoi
Soferul ma vede fugind si gesticuland disperata, opreste iar eu ma avant asupra masinii si imi recuperez valorosuil fular, acum agatat si aproape distrus.
Nu va spun cum se uita lumea din jr la mine.:)))