Orasul-ca un mare patinuar al porumbeilor… (articol fara exagerari)

Am preferat ca de Ziua Porumbeilor sa stau inchisa in casa, sa ma hranesc cu filme si cu halva. M-am uitat la filme gen: Jeux d’enfants, Not Another Teen Movie, Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii… Si altele.
Am evitat sa ies in oras. Am preferat sa evit sa intru in contact cu specimenele indragostite si am evitat sa vad cuplurile tipice „el…cercel in ureche….si par gelat! ea…imbracata ca o patachina si mascata de numa”, dupa cum mi i-a descris un prieten care a avut nenorocul sa ii admire in totalitatea lor splendoare.
Atat de mult am stat in casa, incat la un moment dat aveam senzatia ca am cazut intr-o gaura neagra si ca pierd orice legatura cu exteriorul. Dar o simpla razie prin lista de messenger m-a pus din nou in tema cu prezentul.
„Te iubesc, pasaroi/pui/ursulet/papusa/iubire/copil/mamicule/taticule”-cuvinte ce ma readuceau cu forta printre muritori.
Si ma gandeam eu… Oare peste cat timp vor incepe se puna la avatar poze compromitatoare cu persoana careia acum ii spun „pasaroi/pasarica/ursulet/bla bla”, iar la status vor avea cele mai dure replici si cele mai misto injuraturi. Am descoperit o oarecare originalitate in materie de injuraturi.
Acelasi prieten imi sugera sa ii sterg din lista pe acesti amorezi. Ce folos?! Ma privez de toata aceasta mirobolanta mascarada?!
Dar astazi mi-am facut curaj si am iesit. Aveam nevoie de un caiet si de ceva aer proaspat.
Proasta alegere!
Inca de la usa blocului m-a intampinat o gheata destul de groasa si lucitoare. Exact ca la patinuar! Printr-un minunat efort de echilibristica si ajutorul unui vecin am iesit din impas. Dar greul deabea incepea. Peste tot gheata! Orasul a devenit un patinuar in care picioarele oamenilor s-au transformat in patine. Am vazut copii cu patine, iar oamenilor mari, care priveau la copii cu invidie, acum Doamne-Doamne le dadea patine in loc de picioare.
Orasul devenea sub ochii mei un oras plin de patinatori de performanta.
Nu in putine locuri erau pete de sange. Se mai intampla si din astea. Vreau sa cred ca nimeni nu s-a ranit grav.
Eu, nefiind un patinator extraordinar, a necesitat multa concentrare ca sa reusesc sa fac pasi nesiguri pe gheatza sticloasa.
Doar porumbeii intarziati pareau neafectati de imprejurimi.
Ce face dragostea din om…
Nu mai am halva.

Si gata! Sunt pieton cu carnet de sofer!

Da.
Am pastrat secret evenimentul. Practic si eu aproape ca uitasem de faptul ca urma sa am examen!
Ieri am avut sala, unde majoritatea intrebarilor au fost de mecanica si contraventii. Cand m-am asezat in fata ecranului, si am inceput sa dau „urmatoarea”, „urmatoarea”, „urmatoarea”, si vedeam ca urmatoarele sunt cu mecanica si contraventii, a inceput sa imi bata inima de sa imi sara din piept. Ma gandeam ca o sa pic. Nu doream sa pic!
Nu la sala!!!
Am avut 3 intrebari cu indicaroare, si vreo 4 cu intersectii. In rest mecanica si contraventiile astea naspete. S-a picat pe capete. Eu am avut noroc si am luat.
Astazi am avut orasul. Am avut niste emotii, de aveam mainile bocna, iar in masina era extrem de cald.
Intra politistul in masina, ii dau buna ziua, nu-mi raspunde.
Imi da hartia si imi vad moaca pe care o aveam cand am dat sala. M-a busit rasul! Aveam o fatza disperata, cu mainile la gura, si cu caciulitza (da, am caciulitza) asezata stramb pe cap.
Semnez, si pornesc.
Titzu (asa il cheama pe politist): De ce ai picat data trecuta?
Eu: De blonda ce sunt, nu se vede?:))
Titzu: Pai, pentru asta trebuia sa iei, nu sa pici!
Cand am vazut ca tine la gluma, am inceput sa vorbesc cu el, iar pentru ca a fost asa de sociabil, am si uitat ca sunt la examen. Era sa fac o mare boacana la un moment dat pentru ca am acelerat, dar m-am redresat la timp. Ma plictisesc sa merg cu 40… Parca merg cu mortul. Dar astazi am incercat sa ma stapanesc.
Am dat examenul fara sa simt ca-l dau.
Dupa un timp m-a pus sa opresc pe dreapta. Si a inceput sa scrie ceva pe hartii. M-au apucat din nou emotiile, si derulam in cap filmuletul, sa vad daca am gresit ceva. Cand imi arunc ochii pe hartie, vad scris: ADMIS!
Nu m-am putut stapani si i-am sarit in gat politistului: -Hei!hei! Hei! CE faci?! :))
M-a pus sa semnez o hartie, si era sa semnez prin alt colt, si am tras o semnatura de zile mari. :))
Am scapat si de asta!
De acum am altele!