Eu sunt gresita! Sunt foarte foarte gresita! Rar trece o saptamana fara sa fi patit cel putin o data ceva ridicol. Si m-am obisnuit cu asta. Inainte imi era o rusine de imi venea sa intru in pamant si ma inchideam in mine. Acum am realizat ca de fapt ridicolul este ceva din mine. Ridicolul sunt eu insumi. Asa ca am acceptat situatia.
Cea mai recenta chestia care m-i s-a intamplat si de care imi amintesc acum,a avut loc la scoala. Doream sa plec putin de la scoala, si, ca sa scurtez drumul, m-ma gandit sa sar pe geam. Imi asez eu strategic ghiozdanul pe pervaz, ma uit in stanga ma uit in dreapta, totul liber, ma urc, si cand sa sar, in spatele meu aud o voce:
-Dar ce faci acolo, domnishoara?!
Ma intorc vizibil luata prin surprindere, si dau cu ochii de profa de bio.
-Tocmai ma pregateam sa sar pe geam.
-da-te jos! CE?! Iti plac senzatiile tari!?
Eu ma intorc, cu o privire nevinovata:
-Era senzatie daca saream de la 3… Asa…
-Iesi pe usa…
-Dar nu pot sa ri pe geam?
-nu! iesi ca oamenii normali.
A trebuit sa ma conformez pe moment situatiei.
Sau alta faza e cand mergema eu toata eleganta prin oras, cu tocuri, alea alea… Si era iarna.
Si rupandu-ma eu toata in figuri dau sa trec strada pe o trecere de pietoni, care era ca un patinuar artistic. Toata lumea mergea greoi, eu, pentru ca eram foarte eleganta si cu pletele in vant, mergeam dreapta, si, pe la mijlocul trecerii inevitabilul s-a produs!
In clipa urmatoare era cu cracii in sus pe gheatza. Un domn mai binevoitor a coborat din masina sa ma ajute sa ma ridic. Eu nu ma puteam tine pe picioare de ras!:))) Si acum rad cand imi aduc aminte.
Sau i data am fost intr-un magazin d incaltari. Ingramadeala…
Eu cu ghiozdanul pe un umar incercam sa imi fac loc printre ceilalti. La un moment dat aud un poc intr-o parte, ma intorc si mai aud un poc. Ma dau in spate si mai aud un poc. eu agatam cu rucsacul toati papusii expusi. Eram ca un elefant intr-un magazin de portelanuri. Problema e ca ma panicasem, si nu faceam decat sa le imprastii si mai tare. Ma aplecam sa asez unul, dadeam peste celalalt. Si tot asa… mi-a laut o gramada sa ii pun la loc!
Sau eram la scl, ieseam de la engleza, impreuna cu un coleg. Si ne tot impingeam noi din perete in perete, ne ghionteam, ne gadileam. La un moment dat eu il imping cu putere in perete, el sa incordeaza si imi face vant spre celalalt perete.
Insa, stupoare! peretele s-a terminat, si m-am trezit toata imprastiata pe jos, in tipm ce tot liceul se holba la mine. nu-mi amintesc cum am reactionat pentru ca asta s-a intaplat cu 2 ani in urma.
cred k m-am inrosit toata si am pus capul in pamant, iar pentru moment am fost suparata.
insa acum cand imi aduc aminte rad cu lacrimi… Ce vremuri!!!
Sau cand am intrat prin efractie la muzeul lui Hogas, si am fost prinsa, in timp ce dadeam un memorabil exemplu de cultura si civilizatie:))).
Sunt sigura ca si voi ati trecut prin situatii penibile! Sau prietenii vostri!
Haide sa n-i le amintim!
Cum reactionati voi intr-o astefel de situatie?
De ce ne temem de ridicol?!
(VOI REVENI SI CU ALTE PATANII DE GENUL RELATATE MAI PE LARG, MAI TARZIU CA ACU TRE SA PLEC D ACASA, IAR CELE D MAI SUS LE-AM SCRIS PE FUGA. INTRE TIMP LASATI VOI POVESTIOARELE VOASTRE AICI! HAI SA RADEM!:D)
uite o faza pe care mi-am amintit-o venind spre casa.
O data ma grabeam si eu undeva. Ma dichisesc eu, imi pun un fular smecheros la gat si pornesc la drum.
Ca sa nu imi obosesc piciorelele am luat taxiul.
Ajung la destinatie, platesc in graba, cobor, imi trec instinctiv mana prin par, dau sa imi asez fularul, insa ial d unde nu-i. ma uit in stanga, ma uit in dreapta.
Nicaieri!
Observ la un moment dat taxiul care mergea cu fularul agatat in portiera. Am inceput sa alerg ca o descreierata dupa taxiu ca sa imi iau fularul inapoi
Soferul ma vede fugind si gesticuland disperata, opreste iar eu ma avant asupra masinii si imi recuperez valorosuil fular, acum agatat si aproape distrus.
Nu va spun cum se uita lumea din jr la mine.:)))
Nostradama's Blog 