La multi ani, copii!

La multi ani tuturor copiilor… Fie ca aveti cativa anisori, fie ca sunteti majori, fie ca detineti ceva ani in spinare, sunteti copii. Suntem copii!
Vom inceta sa mai fim copii atunci cand vom omora sufletul tanar din noi. Chiar daca nu ii mai auzim rasul cristalin din cauza problemelor zilnice, el este acolo, in noi, si asteapta doar o licarire ca sa rasara la suprafata mai plin de viata si de elan tineresc.
Suntem niste copii. Mai mici sau mai mari.
Ne place sa ne jucam. Ne plac provocarile. Ne place sa radem. Ne plac culorile vii. Ne emotionam. Plangem. Ne lovim. Ne doare. Suntem impiedicati. Suntem visatori… Si cat ne place sa visam… Si mai ales: iubim.
Deci, da! Suncem copii.
Daca uneori uitam sa ne bucuram de ceea ce viata ne ofera, asta nu inseama ca sufletul nostru ce copil ne-a parasit. Asta inseamna ca am surzit. Ca nu il mai auzim. Ca nu mai vrem sa il ascultam.
Sa facem liniste…
Shhhhhhhhhhttttt…..
Eh….
Il auzi???
E acolo…
Asculta-l….

PS:Gata 50% din bac!

Si… Ai BAC-ul, mai fetita!!!

Sunt programata pentru marti.
Nici cand aveam programare la dentist nu eram asa de stresata… Sunt stresata in sensul ca ma gandesc ca voi da in balbaiala cand ma voi vedea in fata profelor… Si nu stiu cu ce sa ma imbrac… Si o sa ma simt penibil. Si o sa uit tot ce nu stiu.
Va dati seama ca eu am prima proba la BAC, marti?
BAC-ul asta e o stupizenie.
Oare or sa se modifice si modurile de admitere la facultati din cauza lui? (nu ca as sti la ce facultate merg, dar macar imi pun problema).
Oricum… Asta e un alt mister de nedezlegat.

Cred ca tot stresul acesta ne face pe toti sa functionam ca niste copii retarzi.
Azi ne-am batut cu zapada la scoala. Baieti contra fete, fete contra fete si tot asa. S-a realizat si o gagica de zapada, care pe langa faptul ca avea un nas facut dintr-un mar, si o gura facuta dintr-o creanga, avea si sani si buci.
Faceti cunostiinta cu Chirita. Asa a fost botezata.

Cred ca nici daca ne apucam de tras la butuci nu eram asa de obositi. Aveam caloriferul plin de manusi, fulare, caciuli, blugi, sosete. Toate puse la uscat.
Vai de capul nostru. Toata ziua toti am avut o fatza gen: Lasa-ma sa te las! Dar tot ne-am mai fi jucat putin in zapada.
Acum deabea m-am intors din oras, unde am fost cu o colega. Am stat noi si ne-am hahaha! si hihihi! un pic la „VIs-a-vis de nr.3”. Apoi, dupa ce am realizat cat timp a trecut, ne-am hotarat sa mergem acasa.
Pe drum auzim:
-A SOOOOOOLLLLLEEEE MIIIIOOOOOOOOOO!!!!!!!!!
Cand ma uit un grasan toCmai ce era in cadere.
Va dati seama ca nu m-am putut abtine sa nu rad. Au inceput sa ma doara coastele, dar eu nu ma mai puteam opri!
El, cand a vazut ca rad, a inceput sa arunce impreuna cu prietenul lui, cu bulgari in noi.
Am travesrat in viteza strada, si am fugit printre blocuri.
Dar ei ne urmareau si aruncau cu bulgari.
La un moment dat, m-am incordat si eu putin si am inceput sa arunc si eu.
A fost un pas spre socializare…