Martie comercial, ghiocei crescuti in sere, martisoare al naibii de scumpe si petreceri ale zapezii…

Sa tot traiesti!
In primul rand, sa fiu un copil dragut si sa imi cer scuze ca nu am mai scris nimic. Multumesc celor care au continuat sa intre in speranta ca „si-a mai sodomizat blonda aia neuronul si a mai scos vre-o chestie dintre urechi”. Pe cuvantul meu de mincinoasa daca am stiut despre ce sa scriu.
Despre politica??? Ne ajunge.
Despre vreme??? Mai este pana la vara.
Despre femei??? Nu am idee ce sa mai barfim.
Despre baieti??? Mda.. Spuneti ce vreti sa stiti si mai puscam un post.
Despre barfe din oras??? Sunt prea rupta de realitate ca sa va pot informa pe voi.
Despre chestii care m-au mai ofticat pe mine??? Vreti o lista in ordine alfabetica, sau in functie de data??? Sau mai bine nu. E plictisitoare.
Trebuie totusi sa ma plng de dobitocii care stripesc pietonii. Sunt si eu pieton, da?! M-am saturat sa calculez viteza fiecarul individ cu bibiua, sa calculez probabilitatea ca respectivul sa intre intr-o balta din apropierea mea, si daunele produse la adresa mea in urma fenomenului.
Weekendul asta am fost la ceva cu „Petrecerea zapezilor” la Durau. Si dupa ce am inotat prin noroaie, incat aveam cu totii moace de mineri. Ne mai lipseau tarnacoapele.
Pe scena au urcat niste boraci, care au cantat destul de dragut si cu care am facut cunostiinta cu ocazia faptului ca inotam cot la cot prin noroi. Am afat ca nu sunt nici tripleti si nici gemeni, si ca „CUM SA NU AUD DE ELE?! AU CANTAT ASEARA LA ETNO!!!”. Da, se numeau „Craitzele” sau ceva de genul.
Apoi a urcat o tipa, care cica avea 15 ani. Arata de 25. Si care era beata, si putin fumata. A cantat rock. Excluzant faptul ca a dat din cap ca disperata, ca mima cantatul la chitara si ca deabea plimba limba in gura. Tipa avea o voca mirobolanta.
Apoi a avut loc un minunat foc de artificii:

Apoi a urcat pe scena o tipa foarte… Cum sa va zic eu… Foarte „ETNO”. Cel putin asa sustinea ea ca este. „Cant muzica etno.”

Asa baieti… Sa va aud! „CE ETNO E ASTAAA!”. Sa nu mai specific ca era destul de rece afara… Nah! Si fetele etno evolueaza. Cine sunt eu sa ma pun contra evolutiei???
Azi am fost si am cumparat martiosoare. Bine inteles, eu, ca deobicei, m-am trezit in ultima zi. Ultima zi nimerindu-se de aceasta daca si intr-o zi de duminica. Am mers la targul de martisoare. Oamenii isi strangeau deja marfa, insa am gasit si eu cateva martisoare dragute, dar trebuie sa spun ca destul de scumpe. Intr-adevar sunt mai frumoase decat chiciurile de la colt de strada. Aceleasi in fiecare am. Acelasi prost gust.
Si, fratilor. Au iesit ghioceii??? De ce am senzatia ca astia sunt crescuti in sere??? De ce totul devine comericial??? De la dragoste, la primavara???

La multi ani, tati!!!

Multa sanatate, fericire si impliniri sa iti dea Doamne-Doamne!!!

Orasul-ca un mare patinuar al porumbeilor… (articol fara exagerari)

Am preferat ca de Ziua Porumbeilor sa stau inchisa in casa, sa ma hranesc cu filme si cu halva. M-am uitat la filme gen: Jeux d’enfants, Not Another Teen Movie, Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii… Si altele.
Am evitat sa ies in oras. Am preferat sa evit sa intru in contact cu specimenele indragostite si am evitat sa vad cuplurile tipice „el…cercel in ureche….si par gelat! ea…imbracata ca o patachina si mascata de numa”, dupa cum mi i-a descris un prieten care a avut nenorocul sa ii admire in totalitatea lor splendoare.
Atat de mult am stat in casa, incat la un moment dat aveam senzatia ca am cazut intr-o gaura neagra si ca pierd orice legatura cu exteriorul. Dar o simpla razie prin lista de messenger m-a pus din nou in tema cu prezentul.
„Te iubesc, pasaroi/pui/ursulet/papusa/iubire/copil/mamicule/taticule”-cuvinte ce ma readuceau cu forta printre muritori.
Si ma gandeam eu… Oare peste cat timp vor incepe se puna la avatar poze compromitatoare cu persoana careia acum ii spun „pasaroi/pasarica/ursulet/bla bla”, iar la status vor avea cele mai dure replici si cele mai misto injuraturi. Am descoperit o oarecare originalitate in materie de injuraturi.
Acelasi prieten imi sugera sa ii sterg din lista pe acesti amorezi. Ce folos?! Ma privez de toata aceasta mirobolanta mascarada?!
Dar astazi mi-am facut curaj si am iesit. Aveam nevoie de un caiet si de ceva aer proaspat.
Proasta alegere!
Inca de la usa blocului m-a intampinat o gheata destul de groasa si lucitoare. Exact ca la patinuar! Printr-un minunat efort de echilibristica si ajutorul unui vecin am iesit din impas. Dar greul deabea incepea. Peste tot gheata! Orasul a devenit un patinuar in care picioarele oamenilor s-au transformat in patine. Am vazut copii cu patine, iar oamenilor mari, care priveau la copii cu invidie, acum Doamne-Doamne le dadea patine in loc de picioare.
Orasul devenea sub ochii mei un oras plin de patinatori de performanta.
Nu in putine locuri erau pete de sange. Se mai intampla si din astea. Vreau sa cred ca nimeni nu s-a ranit grav.
Eu, nefiind un patinator extraordinar, a necesitat multa concentrare ca sa reusesc sa fac pasi nesiguri pe gheatza sticloasa.
Doar porumbeii intarziati pareau neafectati de imprejurimi.
Ce face dragostea din om…
Nu mai am halva.

Pardon!

Si… Ai BAC-ul, mai fetita!!!

Sunt programata pentru marti.
Nici cand aveam programare la dentist nu eram asa de stresata… Sunt stresata in sensul ca ma gandesc ca voi da in balbaiala cand ma voi vedea in fata profelor… Si nu stiu cu ce sa ma imbrac… Si o sa ma simt penibil. Si o sa uit tot ce nu stiu.
Va dati seama ca eu am prima proba la BAC, marti?
BAC-ul asta e o stupizenie.
Oare or sa se modifice si modurile de admitere la facultati din cauza lui? (nu ca as sti la ce facultate merg, dar macar imi pun problema).
Oricum… Asta e un alt mister de nedezlegat.

Cred ca tot stresul acesta ne face pe toti sa functionam ca niste copii retarzi.
Azi ne-am batut cu zapada la scoala. Baieti contra fete, fete contra fete si tot asa. S-a realizat si o gagica de zapada, care pe langa faptul ca avea un nas facut dintr-un mar, si o gura facuta dintr-o creanga, avea si sani si buci.
Faceti cunostiinta cu Chirita. Asa a fost botezata.

Cred ca nici daca ne apucam de tras la butuci nu eram asa de obositi. Aveam caloriferul plin de manusi, fulare, caciuli, blugi, sosete. Toate puse la uscat.
Vai de capul nostru. Toata ziua toti am avut o fatza gen: Lasa-ma sa te las! Dar tot ne-am mai fi jucat putin in zapada.
Acum deabea m-am intors din oras, unde am fost cu o colega. Am stat noi si ne-am hahaha! si hihihi! un pic la „VIs-a-vis de nr.3”. Apoi, dupa ce am realizat cat timp a trecut, ne-am hotarat sa mergem acasa.
Pe drum auzim:
-A SOOOOOOLLLLLEEEE MIIIIOOOOOOOOOO!!!!!!!!!
Cand ma uit un grasan toCmai ce era in cadere.
Va dati seama ca nu m-am putut abtine sa nu rad. Au inceput sa ma doara coastele, dar eu nu ma mai puteam opri!
El, cand a vazut ca rad, a inceput sa arunce impreuna cu prietenul lui, cu bulgari in noi.
Am travesrat in viteza strada, si am fugit printre blocuri.
Dar ei ne urmareau si aruncau cu bulgari.
La un moment dat, m-am incordat si eu putin si am inceput sa arunc si eu.
A fost un pas spre socializare…