Laptic cu ou

De ceva timp ma chinuie o pofta nebuna sa beau laptic cu ou. Nu intrebati ce m-a apucat.
Am vazut numele respectiv intr-un meniu la un restaurant.
Chiar asa: „Laptic cu ou”
Nu am comandat atunci, pentru ca doream fresh de portocale. Dupa aceea m-a mustrat constiinta.
Imi ramasese gandul la „Laptic cu ou”.
In seara asta, ratacind prin frigider, am gasit lapticul.
M-am hotarat sa-mi fac pofta ce-am poftit-o.
Reteta suna in felul urmator:
Pasul 1: Se ia laptele si se pune pe masa;
Pasul 2: Se darama tot prin dulap si se trezeste jumatate de bloc, in cautarea disperata a unui ibric suficient de mare, suficient de mic;
Pasul 3: Se ia laptele si se toarna in ibric;
Pasul 4: Se pune ibricul pe foc;
Pasul 5: Se ia o cana.
Pasul 6: Se sparge oul si se toarna continutul oului in cana;
Pasul 7: Se bate bine cu o furculita;
Pasul 8: Se adauga zahar peste oul batut;
Pasul 9: Daca laptele s-a incalzit, se toarna oul si se amesteca;
Pasul 10: Se gaseste in dulap niste zahar Bourbon si se toarna peste compozitie;
Bun si cam asta am facut eu.
10 pasi… Deci o reteta dificila.
Sincer, ideea cu zaharul bourbon nu mi-a parut stralucita la inceput, pt ca i-a dat laptelui un aspect bolnav, dar mi-am asumat riscul, mi-am turnat intr-o cana, am mirosit si am descoperit ca in ciuda aspectului, mirosul era delicios.
Am gustat.
Va confirm, pe propria raspundere, ca merita incercata reteta.
Pofta mare!
:))