„Nem tudom!”

Aveam o datorie fata de un prieten care m-a rugat sa imi dau cu parerea asupra unui fragment copiat de el de pe un blog. Un blog oarecare.
Citatul este urmatorul:
„Motto: „Cei ce nu cunosc istoria sunt condamnaţi să o repete”.

Istoria Imaginară şi Istoria Reală

Iată istoria pe care o cred majoritatea:
Poporul Român e creştin de 2000 de ani, de când a venit Sfântul Andrei pe aceste meleaguri. E un popor curajos: am ţinut Imperiul Otoman în şah-mat timp de secole, iar fără prezenţa noastră aici Occidentul s-ar fi închinat de mult către Mecca. Am fost conduşi de bravi domni şi voievozi creştini ce conduceau trupele spre victorie, cu crucea în frunte. Strămoşii noştri şi-au dat viaţa animaţi de idealurile credinţei şi iubirii faţă de neam şi ţară. Toate acestea s-au făcut sub oblăduirea Ortodoxiei.

Iată versiunea reală a istoriei:
– Românii apar prima dată menţionaţi în istorie pe la începutul mileniului 2, ca nişte cete cucerite de către unguri”

Fragmentul m-a umplut de revolta. Adica…WTF?!
Romanii cuceriti de unguri. HA!
Nu ma intelegeti gresit. Nu am nimic personal cu ungurii (imi plac bancurile cu ei).
Adica… Am ceva cu ei, in sensul ca m-au suparat atunci cand am facut o plimbare in PROPRIA mea tara, iar ei se dau mari proprietari, si imi zic mie NEM TUDOM!
WHAT?! Ungurel! Pot sa te accept, dar traiesti in Romania! Helău?! La naiba’n puii mei!