Suntem copii… Asa ca… SI CE DACA!!!

Astazi am jucat ascunsa la scoala. Nu am mai jucat de mult.
Spatiul in care ne puteam ascunde era variat (pe dulap, in dulap, dupa dulap, sub catedra, pe sub banci, pe dupa usi, pe dupa draperii, printre harti). Ce a iesit acolo!!! Mai ceva ca la nebuni.
Fugeam ca disperatii sa dam TICTAAA!!! Si rasuna scoala.
Niste personaje despre care am scris (((aici))), au fost atat de dragute sa imi zica „-Blondo, vezi ca ne facem si noi blog, si te punem sa vada lumea cat de imatura esti” (sau ceva de genul asta). Oricum, eram prea ocupata ca sa ii bag in seama, dar am prins esentialul.
SERIOS:-| ca am incercat sa ma abtin si sa nu pomenesc de ei, dar sincer nu m-am putut abtine.
Copilasi, cand am scirs articolul, nu m-am legat de faptul ca nu sunteti maturi, DIN CONTRA! m-am legat de faptul ca nu stiti sa va distrati. Credeti ca daca stati si comentati cu mainile in buzunar, ma impresionati?
Va sugerez eu raspunsul: NU!:P.
Si din nou mi-ati dovedit ca am dreptate, desi nu era necesar.
Recunosc ca nu sunt matura… De fapt, recunosc ca NU VREAU sa fiu matura. Am timp si pentru asta. Momentan lasati-ma sa joc baba-oarba, ascunsa, prinsa, fripta etc. (lapte-gros, nu joc ca am amintiri cam neplacute cu asa ceva). „stiu k ne iubiti si suntem idolii vostri,dar pe bune,get a life”(am incheiat citatul):))
Una peste alta, mie mi-a placut. Si mai jucam si maine… Chiar! intr-o zi trebuie sa jucam TARA-TARA-VREM OSTASI!!!!