„Dragi oameni ai viitorului…”

ok… O zi banala, s-a incheiat fulminant. Adica cum.. Adica asa:
N-i se cashuneaza (ni se pune pata) noua sa mergem azi la Reconstructia sa facem poze. Adica eu sa iau poitia si alt cineva sa pozeze.
Ajungem noi acolo, incercam sa ne dam seama in ce direstie sa o apucam cand deodata… UN PAZNIC!!! Panica totala, o luam la fuga: TAGADAM-TAGADAM-TAGADAM! Intram prin camarutele alea intortochiate (cine a fost acolo stie), si ajungem intr-un punct mort!
SHIT!
Se auzeau pasi! Se apropiau! Fir-ar sa fie! Ce e de facut?!
„Hotii, BAAAAA!!!!!”-se aude, si apare un barbat inalt si unul mai rotunjor.
SHIT! Ce era sa fac?! Eu, deobicei, in momente de astea, ma apuca rasul.
EU:”HA!HA!HA!HA!HA!!!! Ma predau!!! Ma predau!! Recunosc!!!HA HA HA HA HA!!!”- si ridic mainile sus in semn ca eu chiar cedez.
Oamenii se uita la mine cam chirash, cam dintr-o parte.
Se apropie…
„Bine! Dar ce faceti voi aici?!”
„Am venit sa pozam.”
„Aici?!”
„Da… Ne place ce exprima locul asta…”
„Si tu esti fotograf?!”
„Aaaa… Nu! Eu sunt doar model.”
„Poate ma pozati si p mine…Sunt fotogenic…”
„ok… De ce nu?!”
Si uite asa, ne-au lasat sa ne continuam treaba. Problema e ca ne urmareau cica „ca sa nu patim nimic”.
Ne-au adus chiar si o lanterna ca sa nu cadem intr-o groapa… OK!!! SA ZICEM!!!
Si am pozat. Am jucat rolul Statuii Libertatii, m-am imbracat in hartie, ne-am cocotzat pe geamuri, unii dintre noi au aratat fundul la intreg orasul…
bine… Poze nu au iesit cine stie ce… Adica, lumina era naspa, si…na! Dar mai conteaza?!
Ba chiar am lasat acolo si cate o scrisoare pentru oamenii viitorului care in principiu exprimau ideea:
„DRAGI OAMENI AI VIITORULUI… FOLOSITI PREZERVATIVUL!!!”
Uitati aici doua poze(nu f clare..dar mere):

Daca veti dori informatii mai detaliate despre ce scrie in scrisori… Puteti sa spuneti, si cred ca as putea sa depun un astfel de efort pentru voi:).

Asa… Si va spuneam eu ca omul ne-a dat lanterna cu conditia sa i-o dam inapoi cand plecam. Ok… Dupa ce am terminat de cocotzat p toate alea, ne ducem noi sa predam lanterna si… TADAM!!! Nimeni!
Strigam:AAALOOOO!!! IUUUUHUUUUU!!!! Nimic!
Bun! ne-am gandit sa ii lasam un biletel pe un servetel de suflat nasul (bine.. era nefolosit). Si incep:
„Multumim mult pentru lanterna.(punct)
V-am cautat, insa…” Si aici m-am oprit. Doream sa ii scriu ca „insa nu v-am gasit”… Adica omul putea sa reactioneze ceva de genul:
„NU ZAU!!! Chiar nu m-ai gasit?! Nu am sesizat!”
Insa in timp ce noi ne bateam capul sa gasim un mod cat mai ok de exprimare, apare omul nostru.
„Sa veniti si sambata!!!”
„DAAAAAAA!!!!”;))))=)).

V-am pupacit si… Nopate buna!!!

Dupa cum vedeti in poza de mai sus, cam asa am fost imbracata cand pozam.
Si vine nenea.
EU:”OK!!! Deci ma simt penibil!!! nu e neboie sa va apropiati…”
EL:”Dar cred ca iti sta foarte bine.”
Eu:”Bine… Eu nu sunt de aceiasi parere deci….”
EL:”ok.. Plec!!!”
EU:”Foarte bine!!!”