Obiceiuri de Anul Nou la Borca (județul Neamț)…

Aici, la Borca, încă se mai păstrează o fărâmă din tradiție. ”Nu e ca altă dată!”, ar spune unii. Și poate că spun asta pe bună dreptate.
În ziua de 31 decembrie, mascații împreună cu caprele din cele două sate (Sabasa cu Pârăul Cârjei și Soci cu Borca) se adunau în fața primăriei pentru a cere aprobarea necesară, iar aici începeau să joace. Aveau jocuri și cântări speciale. Pregătirile începeau cu 2-3 săptămâni înainte. Tatăl meu, care participa de fiecare dată la această serbare, mi-a povestit cum era Capra pe atunci. A participat ca și Căpitan dar și ca Capră (scuzați cacofonia).
Fiecare sat avea câte o Capră. Ea simboliza bogăția și bunăstarea acelui sat. Cu cât Capra avea un cadru mai mare, era mai bogată, cu mai multe mărgele, cu mai multă sticlă și mai înflorată, cu atât se credea că satul pe care aceasta îl reprezenta era mai bogat.
O Capră era formată din:
-CAPRA propriu-zisă. Capra avea un cadru de 80/90 cm și cântărea în jur de 30-40 Kg (erau Capre chiar și de 120 cm, dar aceea era puțin cam ridicolă). Avea un bot din lemn cu piele de capră, iar cadrul de metal era îmbrăcat în pânză pe care se puneau multe mărgele (preferabil fosforescente pe care tatăl meu le lua de la fetele din sat), aranjate sub diferite modele (ex. fluturași), și oglinzi. Pe marginea cadrului se așezau MÂNECARE (capătul mînecilor iilor, ce erau încărcate cu frumoase ornamente) șio zgardă de clopoței. Apoi, pe tot chenatul se punea o covertură.
Cel care învârtea capra, avea un brâu cu un rulment în care sprijinea capul caprei, ”și o învârtea de numa’numa’”. Și nu avea voie, bietul om, să scoată capul afară.

–> cam așa arăta o Capră

-Pe lângă Capră stătea un ȚIGAN. El conducea Capra, din cauză că cel ce juca capra(din cauză că nu avea voie să scoată capul afară) nici nu auzea și nici nu vedea nimic.
Și de aceea era foarte greu să joci capra mai alec că toți mascații țineau ritmul după ea.
-Pe lângă Capră existau 3-4 ȚAPI. Ei erau mai mici și se jucau numai aplecat (aprox. 90 de grade), spre deosebire de Capră care se juca în picioare. Ei apărau Capra și tot ei trebuiau să spargă Capra ”inamicilor”.
-Apoi era CĂPITANUL- șeful caprei. Acesta era îmbrăcat exact ca un căpitan, cu uniformă, cizme și un toporaș.
-IROD era îmbrăcat cu ițari, flanea albă, căciulă brumărie cu oglinzi, cu un tricolor peste umăr și cu un toporaș.
-TURCUL purta pe cap un fes turcesc, flanea roșie, ițari și cizme de piele.
- ȚIGANUL era singurul care avea voie să bată toba și să cânte. Pe atunci te întrebau dacă vrei cântare cu perdea sau fără perdea, și începeau cântări și jocuri care durau 20-30 minute. Ceilalți Țigani dansau împreună cu Țigăncile lor și apărau Capra. Ei erau cei mai mizerabili și zdrențuroși.După ce se termina dansul Caprei, Țiganii începeau a striga diferite cântări pentru a lua peste picior satul vecin.
-MOȘUL și BABA
-JIDANUL și JIDAUCA. Jidanul purta un coif de piele și era foarte înarmat.
-MOARTEA care era îmbrăcată în negru și avea o coasă de 3 metri cu care reteza capul Caprei dintr-o lovitură.
-Plus restul MASCAȚILOR (aceștia ieșeau pentru distracție, pentru a apăra Capra sau pentru a-și ”regla conturile” cu cei din satul vecin.

Sub această formă se întâlneau în centrul satului și începeau dansul. Capra în mijloc, iar restul în jurul ei încercând să impiedice celelalte Capre să strice dansul Caprei lor. De obicei de aici începea bătaia, deoarece atunci când aceasta era stricată, era ca și cum ai fi învins.
Capra era ca un teritoriu care trebuia apărat cu orice preț. De aceea o fereau de a fi lovită cu toporașul, cu coasa, furca, sau altele. Cei mai periculoși erau Jidanul, Țapii și Moartea.
Ca și Capră erai o victimă sigură, doarece nu vedeai și nu auzeai nimic și era foarte dificil să îți ții echilibrul. Iar dacă cădeai, se strica totul.

Și Țapii participau la un concurs. Mascații îi luau și îi aruncau cât mai sus, pentru a demonstra puterea lor. Unii erau aruncați chiar și până la 10 metri.

Tatăl meu era unul dintre cei mai cuminți feciori din sat. Nu făcea decât să se mascheze, să se bată cu câțiva pe acolo, să se urce pe mașini, să arunce porțile gospodăriilor pe Bistriță, să socializeze cu șeful de post… Chestii de genul acesta. Iar bunica mea era foarte mândră!

Acum nu mai este așa. Moartea nu mai este neagră, Capra nu mai e capră, țapii nici nu știu dacă mai există, jidanul, țiganul și restul personajelor, putem spune că s-au ”tunat”. Dar măcar obiceiul încă mai trăiește. Ceea ce este un lucru deosebit.
Uitați aici câteva poze ”drăguțe”. Muhahaha!

Domnul de jos, cu nevastuica decedată prin murire, a spus că face abonamente numai la filme porno. Sunteți interesați, lăsați un mesaj.

Cei din poza de mai sus erau foarte caterincă. Practic ei reprezentau o mașină. Cel din dreapta era șoferul și avea în mână oglinda din dreapta, cel din stânga ținea oglinda din stânga (logic!) și claxona, iar în spate aveau un ”lup” și un alt personaj care se ocupa de semnalizare.
Oriunde mergeau erau în formația asta. La un moment dat mergeau pe milocul străzii și era o mașină în spatele lor. Au semnalizat frumos stânga, au virat și s-au încolonat la benzinărie. Au alimantat și și-au continuat drumul.
Adorabili!

Iar aceasta e surioara mea! Primul ei Crăciun!

Un an nou fericit!!! Să fiți buni și cuminți!!!!

PS: Vacanța asta am învățat să schiez de la tata, care e un schior desăvârșit. Bine… E mult spus că am învățat să schiez, pentru că mai mult am stat pe jos. Dar a fost foarte draguuuuuuuțțț!!!

PS2: Am fost și cu colinda! ))